Există o vorbă veche în fotbal, cum că mingea e rotundă și orice se poate întâmpla pe teren. Dar uneori, parcă mingea asta nu mai e doar rotundă, ci capătă colțuri ascuțite, direct proporționale cu gafele monumentale comise de jucătorii care ar trebui să fie stâlpii echipei. Așa s-a întâmplat și în meciul dintre FC Hermannstadt și FC Botoșani, în care, dacă ar exista un Oscar pentru greșeli în fotbal, portarul Pap și fundașul Sadiku ar fi câștigat.
Prima repriză: Un început promițător, dar cu un final amar
Meciul a început cu toată energia specifică unei confruntări de Liga 1, cu dueluri intense și ocazii la ambele porți. Încă din minutul 4, am avut o ciocnire serioasă între Bejan și Miron, semn că tensiunea era la cote înalte. A fost un moment care promitea că vom asista la un duel pe viață și pe moarte, așa cum orice suporter își dorește. FC Botoșani, cunoscută pentru talentul său de a se autodepăși când nimeni nu se așteaptă, a început bine meciul. În minutul 45+3, Șeroni a reușit să deschidă scorul cu o execuție superbă, care l-a transformat pe Căbuz, portarul Hermannstadtului, într-un simplu spectator la această operă de artă.
Dar, așa cum spun mulți analiști, „reacția echipei după ce înscrie este cea care definește caracterul unei formații”. Ei bine, FC Botoșani s-a transformat rapid din artistul scenei într-un spectator pasiv. Ce a urmat a fost doar preludiul unei tragedii clasice, în care erorile individuale au făcut diferența, dar nu în sensul bun.
Repriza secundă a adus cu sine niște schimbări neașteptate. În minutul 79, Ianis Stoica, un tânăr cu o traiectorie ascendentă, a executat o lovitură liberă de manual. Dar, ce să vezi, portarul Pap a hotărât că nu e nevoie să respecte manualul său de portariat și s-a plasat ca și cum ar fi fost la un picnic în parc, nu într-un meci de fotbal. Rezultatul? Un gol de generic pentru Stoica și o față lungă pentru Pap, care, probabil, și acum se întreabă de ce mingea a intrat atât de ușor în poartă.
Aici începe comedia neagră a fotbalului nostru. Dacă cineva ar fi pus pariu că Sadiku va reuși să dea o „mână de ajutor” adversarilor, ar fi câștigat o avere. În minutul 90+1, după o analiză VAR care parcă a fost menită să mai prelungească agonia, s-a acordat o lovitură de pedeapsă pentru Hermannstadt. Și de ce? Ei bine, Sadiku a decis că e momentul să își amintească de zilele sale de baschetbalist și a făcut un henț demn de finalul unui meci tensionat de NBA. Penalty-ul a fost transformat cu ceva emoții de Neguț, dar rezultatul a fost același: FC Botoșani se îndrepta încet, dar sigur, spre o înfrângere nemeritată doar prin prisma scorului, nu și a jocului.
Acest meci ar putea fi rezumat într-o singură frază: „Au avut totul la îndemână, dar au decis să-l arunce pe fereastră”. În ciuda eforturilor individuale ale unor jucători, echipa a demonstrat că fotbalul nu e doar despre talent, ci și despre concentrarea pe durata întregului meci.
De asemenea, trebuie menționat că nu este prima dată când FC Botoșani se auto-sabotează în momente cruciale. An de an, echipa pare să aibă talentul de a transforma victorii sigure în înfrângeri amare, de parcă ar juca împotriva lor înșiși. Unii ar spune că e ghinion, alții că e lipsă de profesionalism. Dar poate că adevărul este undeva la mijloc, într-o combinație fatală de neglijență și lipsă de răspundere.
În final, rămâne de văzut dacă FC Botoșani va învăța ceva din această înfrângere dureroasă sau dacă va continua să își scrie singură necrologul fotbalistic.
